SELECTIA FAUNEI DE INTERES cinegetic Imprimare
Miercuri, 30 Mai 2012 06:04

 


SELECTIA FAUNEI DE INTERES cinegetic

 

 

Facand parte din categoria vanatului copitat, poligam si purtator de coarne ambele sexe, capra neagra ar trebui sa se preteze foarte bine la „selectie artificiala”, dupa trofeu si dupa aspectul sau exterior. Ne impune acest lucru si autoritatea publica în domeniul cinegetic, care aproba cota de recolta diferentiat pe masculi si femele, dar si pe doua categorii de exemplare: „de trofeu” si „de selectie”. Teoretic lucrurile sunt foarte clare din acest punct de vedere.

Practic, o spun cu parere de rau, lucrurile stau cu totul altfel. Nu se face „selectie” în interesul speciei, ci în detrimentul ei, din doua motive principale:

1. Vanatorii care se încumeta sa ia muntele în piept, printre care foarte multi straini, sunt vanatori cu pretentii, veniti cu gandul dobandirii unui trofeu de varf, în tara ce detine recordul mondial. Ei cauta, de regula, tapii stapani de ciopoare, în perioada împerecherii, scapati în anii precedenti de focul armei, datorita vietii retrase la adapostul padurii de limita si jnepenisurilor ce tind sa-si recucereasca vechiul areal. Beneficiaza de arme performante si spective sau binocluri puternice, cu care pot observa si aprecia trofeele pana pe la 300 m distanta. În astfel de conditii reusesc, de foarte multe ori, sa extraga tapii cei mai puternici dintre exemplarele observate în cele 2-3 zile de vanatoare, pe care si le permit în acest scop.

Rezultatul practicarii unei astfel de selectii, de peste 20 de ani, este însa, precum în cazul ursilor, dezastruos pentru populatiile izolate de capra neagra. Raman sa procreeze doar tapii cu trofee scunde si tapii tineri cu trofee de viitor, ultimii cazand, în lipsa altora, jertfa trofeomanilor, multumiti cu „mai putin” în lipsa de „mai mult”. Aceeasi tendinta, de a dobandi trofee puternice, a condus si la destructurarea, mai mult decat evidenta, pe sexe, în defavoarea tapilor.

Mai direct spus, rezultatul „selectiei negative”, practicate de peste 20 de ani, a condus la o destructurare evidenta pe sexe si categorii de varsta, conducand spre populatii în care predomina femelele si tapii tineri, mai putini la numar, printre care multi de viitor. Fiindca tapii cu trofee scunde si relativ subtiri nu prea intereseaza vanatorii de capre negre. Ei (tapii) sunt favorizati indirect sa procreeze si sa-si transmita caracterele, mai putin dorite din punct de vedere trofeistic, urmasilor.

Prin practicarea unei astfel de selectii timp îndelungat s-a ajuns, în Austria, Elvetia si alte tari cu capre negre, la „plafonarea trofeelor”, situatie spre care ne îndreptam si noi, încet dar sigur.

2. Vanatorilor seriosi si corecti de capre negre, care doresc sa respecte înscrisurile din autorizatii în privinta sexului si categoriei de calitate, le lipsesc „criteriile de selectie” necesare, fiindca literatura de specialitate este foarte saraca în aceasta privinta. Marea majoritate a vanatorilor se bucura si sunt satisfacuti daca reusesc sa extraga exemplare cu unul din coarne sau ambele rupte ori exemplare ranite în prealabil si vindecate total sau nu. Dar sunt oare aceste exemplare de selectie? Anomaliile trofeelor si malformatiile observate sunt de obicei capatate în decursul vietii, ca urmare a unui accident sau unui foc gresit, motiv pentru care nu sunt transmisibile urmasilor. Nu este deloc gresit ca s-au extras purtatorii unor astfel de trofee si exemplarele cu malformatii din populatia locala de capre negre, diminuand cota de recolta si salvand indirect exemplare de viitor, dar vanarea acestora nu constituie „selectie” în adevaratul sens al cuvantului.

Îmi staruie în minte un trofeu de tap dobandit în muntii Fagaras, analizat acasa la un prieten (fig.2). Un corn rup de la 1/2 din lungime, probabil spulberat de vreun glont tras imprecis, iar celalalt de exceptie. Trofeul ar fi avut, cu ambele coarne întregi, cca. 117 puncte CIC, ceea ce nu-i deloc putin. Un astfel de tap, de cca. 12 ani, ar fi trebuit lasat sa vietuiasca, pentru reproductie, înca 3-4 ani.

Dupa aceste precizari, absolut necesare întelegerii problematicii selectiei artificiale la capra neagra, vom încerca sa sistematizam cateva criterii de luat în considerare în practica vanarii selective a exemplarelor din cadrul populatiilor locale ale speciei.

Ne este de mare folos, comparatia între aspectele exterioare si trofeele exemplarelor aflate în ciopor. Mult mai dificila este, de exemplu, luarea deciziei în cazul exemplarelor izolate, îndeosebi în conditii de lumina insuficient de puternica (dimineata devreme, pe înserat si seara). De mare folos ne sunt, de asemenea, instrumentele optice prin care analizam aspectul exterior si trofeul: spectiv puternic pe trepied sau binoclu foarte bun calitativ, de cel putin 10 x 50. În sfarsit, foarte important este timpul pe care-l avem la dispozitie pentru observatii, de la distanta si de pe pozitii din care nu putem speria caprele observate. În aceasta consta dificultatea cea mai mare a selectiei la capre negre. Sa te apropii suficient de mult de ele, pana la 200-300 m distanta, pentru a putea vedea detaliile trofeelor, sa gasesti o pozitie buna de observatie, cu vantul în fata si soarele în spate, sa ai timp si cu ce sa faci observatii, sa cunosti cat de cat criteriile selectiei si sa stii sa alegi ceea ce este sau pare de calitate mai slaba într-o populatie locala de capre negre. Dar numai daca este cazul. Daca nu, sa poti sa-ti înfranezi pornirea focului si sa cauti alt ciopor, cu gandul ca te vei întoarce la primul, doar daca nu vei gasi un exemplar mai slab decat cel lasat în urma.

Care sunt totusi criteriile selectiei la capra neagra?

Fara pretentia de a oferi un raspuns complet si convingator, încercam o sistematizare a ordinii extragerii selective, dupa cum urmeaza:

 eventuale exemplare de ambele sexe afectate vizibil de boala (raie, oftalmie purulenta, albeata la un ochi etc.), mai ales în conditiile în care le dispare teama de om si, probabil, de pradatori; în aceasta categorie trebuie incluse si exemplarele cu parul zbarlit, aparent murdar, decolorat etc.

 exemplarele accidentate sau ranite grav anterior, care în conditiile aspre din Carpati nu pot supravietui.

 exemplarele cu ambele prajini dezvoltate anormal sau doar cu una singura anormala, dezvoltate pe cepi sau cep osos întreg, care lasa impresia unei suferinte sau unui accident în tinerete; fiind o situatia incerta, nu se greseste deloc extragandu-se, la orice varsta, purtatorul unui astfel de trofeu bizar (fig. 3,4,5 si 6).

 exemplarele batrane sau mature, de ambele sexe, cu coarne vizibil scurte si/sau foarte subtiri, dificil de ales, dar nu imposibil, prin comparatie cu celelalte exemplare din ciopor, îndeosebi în cazul femelelor; tapii din aceasta categorie sunt de regula observati izolati, fiind în mod frecvent laturalnici, dar uneori gasiti, în perioada împerecherii, si langa ciopoare.

 exemplarele mature de ambele sexe, cu dimensiunile corporale vizibil mai mici decat standardele populatiei locale si cu trofee sub medie.

Dupa prezentarea ordinii extragerii de mai sus, subliniem din nou dificultatea selectiei corecte la capre negre. Daca cineva crede de acasa sau din birou ca trofeele de capra neagra sunt usor de analizat, de la distanta, se înseala. Nu trebuie data crezare farsorilor, chiar daca sunt „doctori” în capre negre, care sustin ca pot numara pana si inelele anuale de crestere ale tecilor prin binoclu sau spectiv. Sunt doar mincinosi si nimic mai mult, carora nu este cazul sa le acordam vreo atentie. Va veti putea da seama, cei care se mai îndoiesc de acest lucru, atunci cand vor analiza un trofeu de capra neagra, pregatit, pe masa de lucru.

Constienti de dificultatea selectiei la capre negre si de rezultatul îndoielnic al acesteia, este bine sa cumpaniti de zece ori mai înainte de a apasa pe tragaci. Pentru ca parerile de rau sa nu va sacaie, daca aveti pretentia de vanator corect, mult timp dupa aceea.

Oricum, vrand-nevrand, vanatorul cu arma mai putin performanta face selectie, extragand preponderent exemplarele mai putin vigilente din diferite cauze.

De aceea, închei prin a îndrazni sa sustin ca restructurarea - pe clase de varste, sexe si calitate - a populatiei de capre negre ar fi posibila, în conditiile în care vanarea acestora ar fi permisa, în muntii nostri, doar cu arme putin performante. De exemplu, cu un singur calibru mare si proiectil mai putin expansiv, sa spunem de 9,3 x 62. Sustin doar, fiindca nu pot impune o astfel de reglementare restrictiva, precum s-a impus într-unul din cantoanele Elvetiei.