Ce a făcut AGVPS ? Imprimare
Miercuri, 27 Februarie 2013 08:03

 

 

 

Ce a făcut AGVPS în interesul

vânătorilor şi pescarilor sportivi din România?

 

Iată o întrebare pe care sub diverse formulări, mai mult sau mai puţin directe, am auzit-o frecvent în ultima perioadă, poate mult prea frecvent ca să nu devină supărătoare.

 

Am auzit-o exprimată din partea unor oameni mai puţin instruiţi şi din partea unor intelectuali cu fobie faţă de lectură, de conţinutul revistelor noastre de specialitate şi, în general, faţă de orice lucrare din domeniul cinegetic şi halieutic, dar şi din partea unor oameni cu pretenţii, aleşi, în calitate de delegaţi competenţi, să reprezinte onorabil interesele vânătorilor şi pescarilor sportivi în organele de conducere ale AGVPS din România. Am auzit-o pusă de „prieteni”, dar şi de adversarii cunoscuţi, silvicultori sau nu, cocoţaţi pe criterii politice în funcţii pe care nici în visul lor cel mai frumos nu le-au gândit, pentru a reglementa pe limba lor „de lemn” activitatea şi de-a o controla, a se citi „a o încurca”, lucru nu foarte dificil atunci când politica se încurcă cu tehnica şi competenţa. Am auzit-o pusă de membri vânători şi pescari sportivi, dar şi de nemembri ai organizaţiilor afiliate, în stare normală sau relativ bahică, răutăcioşi sau sinceri în ceea ce încercau să exprime. Am auzit-o spusă în glumă, la câte o şuetă, dar şi în serios, voalat sau foarte deschis, chiar în cadrul organizat al reuniunilor AGVPS.

Am auzit-o aşadar de la prea multe categorii de oameni, începând de la cei ce nu trebuie luaţi în seamă până la persoane cu pretenţii, care sunt sau ar trebuie să fie în deplină cunoştinţă de situaţie, motiv pentru care întrebarea se impune a primi un răspuns deschis, care se doreşte a fi pe deplin clarificator.

Mai ales persoanelor din urmă, cu pretenţii, dar şi tuturor celorlalţi care nu văd „bârna” din imediata lor apropiere de „paiul” de la nivelul AGVPS, le-aş răspunde cel mai simplu printr-o întrebare oarecum similară: ce au făcut ei pentru vânătorii şi pescarii români, pentru vânătoarea şi pescuitul sportiv din România, pentru societatea în care trăim?

De la nivelul de la care, întâmplător sau nu, am avut privilegiul să urmăresc evoluţia din cinegetica românească a ultimilor 15 ani, deşi de mai multe ori mi-am propus să părăsesc „poziţia” care mi-a atras în principal critici nemeritate şi judecări strâmbe, am putut observa, suficient de clar, modul de reprezentare a intereselor „electoratului” nostru la diferite niveluri.

De aceea, în deplină cunoştinţă de situaţie, mă încumet să deschid ochii celor ce vor să vadă, prin prisma propriilor interese, această evoluţie. Să judece singuri şi corect comportamentul celor aleşi să le reprezinte interesele, la nivel central, dar şi la nivel local şi să-i aprecieze cum merită pe cei ce dându-şi importanţă „vorbesc vorbe” şi contribuie la efortul general în interesul membrilor precum „musca la arat”.

AGVPS din România – care nu este un organism alogen organizaţiilor afiliate, ci se compune din reprezentanţii acestora aleşi în mod democratic proporţional cu numărul de membri ai fiecăreia – a fost şi rămâne condusă la vârf, de un Congres, compus din peste 400 de delegaţi şi dintr-un Consiliu al AGVPS, compus din 21 de reprezentanţi, toţi proveniţi din rândurile celor circa 60.000 de vânători şi a celor peste 100.000 de pescari sportivi din România. În numărul de 21 de membri ai Consiliului AGVPS sunt incluşi un preşedinte, un preşedinte executiv şi 2 vicepreşedinţi, fostul preşedinte şi încă 5 membri ai Consiliului, aleşi sau realeşi din 5 în 5 ani până acum şi din 4 în 4 ani în viitor.

Cu mici excepţii, acest Consiliu s-a reunit periodic, de regulă de 4 ori/an şi a adoptat toate deciziile importante, pe care ulterior preşedintele executiv, adică subsemnatul, le-a dus la îndeplinire. 5

În cei 15 ani trecuţi de la alegerile absolut libere din 1990, Conducerea AGVPS din România aleasă pentru a reprezenta cinstit interesele asociaţiilor afiliate şi implicit ale membrilor acestora, a realizat, în interes general, următoarele:

 a iniţiat, susţinut şi promovat un proiect nou de lege privind activitatea de vânătoare, care a fost promulgat într-o formă apropiată proiectului iniţial, favorabilă vânatului, intereselor vânătorilor români şi societăţii din România; aceasta încă din 1996;

 a urmărit cu atenţie elaborarea şi promovarea variantelor de proiect de lege privind pescuitul şi acvacultura şi a reuşit să impună câteva prevederi avantajoase protecţiei fondului piscicol şi intereselor pescarilor sportivi din România; aceasta de abia în 2001;

 a urmărit, la fel de atent, elaborarea şi promovarea proiectului de lege privind armele de foc şi muniţia, aşa încât acesta să devină, după mai multe intervenţii, consecutive şi consecvente, acceptabil pentru vânătorii din România;

 

 

 

a reuşit, în urma unor confruntări de o duritate aparte avute cu reprezentanţii ministerului care include activitatea de silvicultură, să reasigure recontractarea, în anul 2000, a gestiunii fondurilor de vânătoare, în principal de către organizaţiile vânătoreşti afiliate, în condiţii mai mult decât favorabile vânatului şi vânătorilor români

 

;

 

 

 

a reuşit ulterior, datorită înţelegerii dintre Conducerile executive ale AGVPS şi ale RNP, să recontracteze, în anul 2001,

folosinţa salmonicolă a apelor de munte, de asemenea în condiţii acceptabile pentru pescarii sportivi în apele de munte;

 

în anul 2003, a reuşit să recontracteze şi folosinţa piscicolă a apelor naturale curgătoare colinare şi de şes, precum şi perimetrul lacurilor de acumulare, malul Dunării şi apele teritoriale ale Mării Negre, toate în scop de pescuit recreativ sportiv, în condiţii care să facă de asemenea posibil, în continuare, sportul de masă în acest domeniu;

în decursul întregii perioade trecute după 1990, a reuşit să se menţină vie mişcarea sportivă pe linie de pescuit sportiv, de chinologie vânătorească şi de tir vânătoresc, organizând anual câte un campionat, cu toate finalele susţinute material de către AGVPS;

 a făcut posibilă participarea concurenţilor români, mai mult decât oricând până în 1989, la competiţii externe şi la campionate internaţionale şi mondiale de pescuit sportiv, prin susţinerea materială a AGVPS;

 a perfecţionat cadrul pregătirii şi promovării noilor membri vânători, precum şi al instruirii, în continuare, a membrilor cotizanţi;

 a sprijinit crearea cadrului instituţional favorabil pregătirii personalului de specialitate, de la paznic de vânătoare până la director;

 a reuşit, tot de la nivelul AGVPS, să facă posibilă dotarea cu arme de pază a paznicilor de vânătoare ai organizaţiilor afiliate, în condiţii economice avantajoase pentru aceste asociaţii;

 a asigurat, foarte avantajos, toţi membrii vânători ai organizaţiilor afiliate pentru eventuale cazuri de accidente de vânătoare şi a transmis câte un abonament la revista „Vânătorul Român” pentru fiecare membru vânător al unei astfel de asociaţii;

 a avut o contribuţie esenţială la înfiinţarea Muzeului de Vânătoare al Carpaţilor-Posada şi a fost prima instituţie care a susţinut şi contribuit la înfiinţarea primului Colegiu Cinegetic din România;

 a organizat o adunare generală de excepţie a C.I.C., în anul 2004;

 a organizat un Campionat mondial de pescuit sportiv, reprezentativ pentru România, în perioada 28-29 august 1999;

 

a organizat o protecţie eficientă a intereselor vânătorilor din România împotriva concurenţei vânătorilor străini;

a vegheat permanent şi a îmbunătăţit esenţial cele mai multe dintre reglementările ce decurgeau din lege, emanate de la nivelul ministerului, deşi nu întotdeauna a fost posibil acest lucru;

6

 a creat cadrul care a permis înscrierea asociaţiilor afiliate în Registrul special al asociaţiilor, ca persoane juridice de drept privat şi a asigurat asistenţa necesară de specialitate în acest sens;

 a descentralizat, treptat dar constant, întreaga activitate de conducere de la nivel central a asociaţiilor afiliate, ajungându-se din anul 1996 la deplină independenţă economică şi decizională, iar din anul 2001 la independenţa totală, din toate punctele de vedere.

Nu mai continui să reliefez şi alte contribuţii concrete şi efective ale Conducerii AGVPS din România în interesul vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră, care a făcut posibilă practicarea vânătorii şi a pescuitului sportiv în condiţii acceptabile economic din partea marii majorităţi a membrilor asociaţiilor afiliate. Meritul este în principal al Conducerii AGVPS, susţinută doar de unele dintre conducerile asociaţiilor afiliate, nu de toate în solidar. Multe au aşteptat, de fapt, soluţionarea problemelor lor majore, în interesul membrilor pe care-i reprezintă, exclusiv de la Bucureşti.

Conducerilor unor astfel de asociaţii vânătoreşti care au rămas în expectativă, de regulă mai zgomotoase, le-aş repeta întrebarea: ce au făcut ele concret în interesul membrilor vânători şi pescari sportivi pe care-i reprezintă?

 

Cum se preocupă de menţinerea la nivel acceptabil a cotizaţiilor membrilor asociaţiei şi cum favorizează, un fel de a spune, vânătorii şi pescarii în vârstă? De asemenea, le-aş întreba cum respectă regulile democratice în interiorul propriilor asociaţii, cum asigură un tratament egal al membrilor, cum se preocupă de combaterea braconajului, cum asigură pregătirea candidaţilor la calitatea de vânător ş.a.m.d.

Sunt doar câteva din întrebările sensibile pe care ni le adresează, din ce în ce mai frecvent, unii dintre membrii organizaţiilor afiliate, acuzându-ne doar aparent justificat de nepăsare, în necunoştinţă de prevederile statutare care nu ne permit să forţăm mâna conducerilor asociaţiilor afiliate în sensul de a lucra exclusiv în interesul membrilor care le-au ales.

După aceste explicaţii, care nu sunt decât rezultatul unei anumite stări de neînţelegere, categoric dăunătoare intereselor membrilor vânători şi pescari sportivi, ce tinde să se extindă în cadrul organizării noastre private, stimulată fiind de săgeţile venite din partea unor mânuitori ministeriali interesaţi şi orgolioşi, precum şi din partea unor vânători cu mari posibilităţi economice dar îngrădiţi să-şi satisfacă poftele după bunul plac, mă simt dator să vă îndemn la mai atentă reflecţie, la conciliere şi mai ales la unitate.

Pericolul pentru interesele vânătorilor şi pescarilor sportivi pe care-i reprezentăm împreună nu a venit şi nu va veni niciodată din interiorul organizării noastre tradiţionale, decât poate doar la nivel local în cazul organizaţiilor zgomotoase, ci din partea organismelor subordonate politic ale statului, mereu în dezvoltare pe seama bugetului public, generatoare de birocraţie şi de corupţie, precum şi de la interesul extraordinar pe care-l suscită vânatul şi chiar peştele din România pentru societăţile comerciale în profil şi, mai ales, pentru vânătorii şi pescarii sportivi cu domiciliul în U.E.

Dacă pericolul se conturează din exterior pentru interesele vânătorilor şi pescarilor sportivi pe care-i reprezentăm, acesta nu poate deveni real decât din interior, ca urmare a posibilei dezorganizări provocate prin manipulare, cu complicitatea unor „cozi de topor”.

Regret că plecând de la o întrebare deranjantă pentru conducerea AGVPS am ajuns la explicaţii şi afirmaţii prea directe, supărătoare pentru conducerile unor asociaţii afiliate. Colegii noştri de breaslă, vânători şi pescari sportivi cotizanţi, meritau însă aceste clarificări. Nu de altceva, dar sunt singurii care vor suporta deciziile aleşilor lor şi merită să ţină ochii larg deschişi şi mintea trează cu ocazia alegerilor ce urmează.

sursa: www.agvps.ro