Anuntul Vanatorului
Napii, cultura lor, o solutie ptr diminuarea pagubelor provocate de mistreti Imprimare Email
Vineri, 22 Martie 2013 19:39

Practica a dovedit si dovedeste cã folosirea culturilor de napi în fondurile de vânãtoare asigurã hrana necesarã vânatului, evitã migrarea dupã hranã si contribuie simtitor la diminuarea pagubelor produse de porcii mistreti în culturile agricole.
Prezentãm mai jos principalele elemente privind cunoasterea si cultura napilor în fondurile de vânãtoare din luncile de câmpie si coline.
NAPUL PORCESC (Helianthus tuberosus I) plantã erbacee, perenã, geofitã, prezentã în cultura furajerã, adeseori sãlbaticã. În popor aceastã plantã este cunoscutã sub numele de baraboi, cartoafe de iarnã, cartofel, cartofi dulci, cartofi porcesti, flori galbene, mere de pãmânt, morcovi porcesti, napi turcesti. În alte limbi apare sub denumirile: englezã – jerusalem artichoke; francezã – topinambur; germanã – erdbirne; maghiarã – csicsoka, csoka; rusã – podsolnecinik.

 

Istoric. Planta este cunoscutã în America de Nord încã din Antichitate, fiind cultivatã de vechii indieni în zona statelor Ohio si Michigan. La descoperirea Americii s-a constatat cã indienii din America de Nord cultivau napii ca plantã alimentarã. În Europa, napii au fost adusi la jumãtatea anului 1497, mai întâi în Franta de unde au trecut în Italia. La sfârsitul secolului XVII, napii erau cunoscuti în cea mai mare parte a Europei, cultivându-se în grãdinã. Astãzi prezintã importantã ca plantã furajerã si în al doilea rând ca plantã tehnicã alimentarã. Cele mai mari suprafete cultivate se întâlnesc în Franta, Cehia, Slovacia, Ungaria, SUA etc. În România, suprafata cultivatã este destul de micã. Medicina popularã a folosit tuberculii de napi, rasi sau copti si pisati, contra durerilor de gât si a amigdalitei.
Ecologie. Napii porcesti au o mare putere de adaptare la conditiile variate de climã si sol. Tuberculii suportã temperaturi scãzute pânã la –300C sau chiar pânã la –450C. Plantele tinere si cele mature suportã fãrã pagube îngheturile timpurii sau târzii de –50C sau –60C. Arsitele de varã nu le dãuneazã. Aceste plante au cerinte mari fatã de umiditate, motiv pentru care preferã locurile cu suficientã umezealã si pretentii mici fatã de tipul de sol. Plantele vegeteazã foarte bine si dau cele mai mari recolte pe soluri luto-humoase de luncã, suficient de umede si afânate. Valorificã bine si solurile usor nisipoase, chiar si nisipurile mobile. Napii nu suportã terenurile grele si reci, fiind plante amfitolerante care acceptã solurile usor acide cu PH6 sau usor alcaline.
Descrierea speciei. Rãdãcini fibroase si rizomi tuberizati, care pãtrund pânã la 50-80 cm. Fiecare rãdãcinã formeazã numeroase ramificatii secundare scurte pânã la 5 cm. Stolonii formati din partea subteranã a tulpinii dau nastere la tuberculi prin îngrosarea pãrtii terminale (foto 2). Tulpina erectã, cilindricã, usor brãzdatã în lung, aspru-pãroasã, înaltã de 1-3 m, ramificatã în partea superioarã. Frunzele lung petiolate cordat-ovate la baza tulpinii si ovat – lanceolate, spre vârful ei, dintate, aspru-pãroase. Florile galbene (foto 3) adunate într-un calatidiu de 4-8 cm diametru. Înflorirea în lunile septembrie-noiembrie. Polenizarea etomofilã, fruct anchenã lungã de 5-6 mm cu pericarp pielos cenusiu cu puncte de culoare mai închisã.
Tehnologia culturii. Perenitatea napilor prin autoînsãmântare nu impune rotatie. Cultura rãmâne pe acelasi loc 10-15 ani. Pentru o culturã intensivã se poate practica rotatia, cu reducerea duratei de culturã la 2-5 ani. În situatia unei culturi de duratã solul se fertilizeazã la început cu 20 t/ha gunoi de grajd.
Lucrãrile solului. La începutul toamnei se face o arãturã de 20-25 cm care se lasã peste iarnã negrãpatã. Primãvara înainte de plantare, suprafata aratã din toamnã se grãpeazã sau se lucreazã cu cultivatorul.
Plantarea napilor. La plantare se folosesc tuberculi de mãrime mijlocie, în greutate de 30-50 g. Plantarea se poate face toamna sau primãvara. Plantarea de toamnã este mult mai convenabilã, ea mãrind productia de tulpini cu 61%, iar cea de proteine brute cu 90%, dar productia de tuberculi scade cu 8,7%. Primãvara, plantarea începe imediat ce se poate iesi la câmp. Distanta de plantare pe solurile fertile este de 80 cm între rânduri si 50 cm pe rând. Pe solurile mijlocii distanta între rânduri va fi 70 cm si 50 cm pe rând. Pe soluri sãrace distanta între rânduri va fi de 60 cm si 40 cm pe rând. Toamna tuberculii se planteazã la 8-10 cm adâncime, iar primãvara la 4-6 cm în solurile compacte si la 6-8 cm în cele nisipoase.
Lucrãrile de îngrijire. Tuberculii rãsar dupã 4-6 sãptãmâni de la plantare. Pânã la rãsãrire, solul se lucreazã cu grapa usoarã sau manual pentru distrugerea buruienilor. Prima prasilã se face dupã completa rãsãrire, iar dupã 2-3 sãptãmâni urmeazã rãritatul. Odatã cu rãritatul se face si rãrirea lãstarilor, lãsându-se la fiecare cuib câte doi lãstari. Numãrul mai mare de lãstari împiedicã dezvoltarea tuberculilor.
Amplasarea culturilor de napi pe suprafetele de teren atribuite fondurilor de vânãtoare prin
contracte de arendare
1. În suprafetele ocupate de lucernã-trifoi a cãror duratã în exploatare a depãsit 5-7 ani se vor executa toamna arãturi de desfundare la adâncime de 30-35 cm, fãrã grãpat sau discuit. Pe aceste terenuri, primãvara, se vor executa 1-2 discuiri dupã care se va trece la plantarea napilor. Plantarea napilor se va putea face în cuiburi sau rigole la distanta de 60-70 cm pe rând si 40-50 cm între rânduri. La fiecare cuib se vor planta la adâncimea de 4-8 cm (primãvara-toamna) câte 3-4 tuberculi.
2. În suprafetele cultivate cu alte plante furajere se vor executa arãturi la adâncimea de 20-25 cm imediat dupã recoltarea culturilor, dupã care solul va fi discuit, putându-se executa plantarea napilor în cuiburi sau rigole.
3. În suprafetele de teren întelenite se vor executa arãturi de varã-toamnã la adâncimea de 25-30 cm si se vor lãsa negrãpate peste iarnã. Lucrãrile de plantare a napilor se vor putea executa primãvara în cuiburi sau rigole.
În toate situatiile de culturã a napilor în fondurile de vânãtoare, imediat dupã plantare se vor lua mãsuri de protejare a culturilor împotriva mistretilor, constând din împrejmuiri usoare din plasã de sârmã pe bulumaci de lemn sau împrejmuiri cu mãrãcini. În primul an de culturã se pot executa 1-2 prasile manuale. Toamna se va verifica starea culturilor de napi putându-se recolta tuberculii din 15-20% din cuiburile de napi pentru înfiintarea altor culturi.
Începând din al doilea an de culturã a napilor suprafetele vor putea fi puse la dispozitia vânatului în special a mistretilor. S-a constatat cã râmãturile porcilor mistreti ajutã si contribuie la regenerarea napilor rãmasi în sol.
Se retine faptul cã aceste culturi de napi sunt benefice pentru mistreti si contribuie la eliminarea migrãrilor dupã hranã si diminuarea pagubelor produse de acestia culturilor agricole.
Asociatiile de vânãtoare care vor înfiinta culturi de napi îsi vor asigura din cultura proprie tuberculii necesari pentru hrana mistretilor si totodatã pentru plantarea altor suprafete ce pot fi cultivate în continuare si chiar pentru livrãri de tuberculi.

 
 
Avize psihologice | Permise arma | www.eusuntoktuestiok.ro