Napii, cultura lor, o solutie ptr diminuarea pagubelor provocate de mistreti Imprimare
Vineri, 22 Martie 2013 19:39

Practica a dovedit si dovedeste că folosirea culturilor de napi în fondurile de vânătoare asigură hrana necesară vânatului, evită migrarea după hrană si contribuie simtitor la diminuarea pagubelor produse de porcii mistreti în culturile agricole.
Prezentăm mai jos principalele elemente privind cunoasterea si cultura napilor în fondurile de vânătoare din luncile de câmpie si coline.
NAPUL PORCESC (Helianthus tuberosus I) plantă erbacee, perenă, geofită, prezentă în cultura furajeră, adeseori sălbatică. În popor această plantă este cunoscută sub numele de baraboi, cartoafe de iarnă, cartofel, cartofi dulci, cartofi porcesti, flori galbene, mere de pământ, morcovi porcesti, napi turcesti. În alte limbi apare sub denumirile: englez㠖 jerusalem artichoke; francez㠖 topinambur; german㠖 erdbirne; maghiar㠖 csicsoka, csoka; rus㠖 podsolnecinik.

 

Istoric. Planta este cunoscută în America de Nord încă din Antichitate, fiind cultivată de vechii indieni în zona statelor Ohio si Michigan. La descoperirea Americii s-a constatat că indienii din America de Nord cultivau napii ca plantă alimentară. În Europa, napii au fost adusi la jumătatea anului 1497, mai întâi în Franta de unde au trecut în Italia. La sfârsitul secolului XVII, napii erau cunoscuti în cea mai mare parte a Europei, cultivându-se în grădină. Astăzi prezintă importantă ca plantă furajeră si în al doilea rând ca plantă tehnică alimentară. Cele mai mari suprafete cultivate se întâlnesc în Franta, Cehia, Slovacia, Ungaria, SUA etc. În România, suprafata cultivată este destul de mică. Medicina populară a folosit tuberculii de napi, rasi sau copti si pisati, contra durerilor de gât si a amigdalitei.
Ecologie. Napii porcesti au o mare putere de adaptare la conditiile variate de climă si sol. Tuberculii suportă temperaturi scăzute până la –300C sau chiar până la –450C. Plantele tinere si cele mature suportă fără pagube îngheturile timpurii sau târzii de –50C sau –60C. Arsitele de vară nu le dăunează. Aceste plante au cerinte mari fată de umiditate, motiv pentru care preferă locurile cu suficientă umezeală si pretentii mici fată de tipul de sol. Plantele vegetează foarte bine si dau cele mai mari recolte pe soluri luto-humoase de luncă, suficient de umede si afânate. Valorifică bine si solurile usor nisipoase, chiar si nisipurile mobile. Napii nu suportă terenurile grele si reci, fiind plante amfitolerante care acceptă solurile usor acide cu PH6 sau usor alcaline.
Descrierea speciei. Rădăcini fibroase si rizomi tuberizati, care pătrund până la 50-80 cm. Fiecare rădăcină formează numeroase ramificatii secundare scurte până la 5 cm. Stolonii formati din partea subterană a tulpinii dau nastere la tuberculi prin îngrosarea părtii terminale (foto 2). Tulpina erectă, cilindrică, usor brăzdată în lung, aspru-păroasă, înaltă de 1-3 m, ramificată în partea superioară. Frunzele lung petiolate cordat-ovate la baza tulpinii si ovat – lanceolate, spre vârful ei, dintate, aspru-păroase. Florile galbene (foto 3) adunate într-un calatidiu de 4-8 cm diametru. Înflorirea în lunile septembrie-noiembrie. Polenizarea etomofilă, fruct anchenă lungă de 5-6 mm cu pericarp pielos cenusiu cu puncte de culoare mai închisă.
Tehnologia culturii. Perenitatea napilor prin autoînsământare nu impune rotatie. Cultura rămâne pe acelasi loc 10-15 ani. Pentru o cultură intensivă se poate practica rotatia, cu reducerea duratei de cultură la 2-5 ani. În situatia unei culturi de durată solul se fertilizează la început cu 20 t/ha gunoi de grajd.
Lucrările solului. La începutul toamnei se face o arătură de 20-25 cm care se lasă peste iarnă negrăpată. Primăvara înainte de plantare, suprafata arată din toamnă se grăpează sau se lucrează cu cultivatorul.
Plantarea napilor. La plantare se folosesc tuberculi de mărime mijlocie, în greutate de 30-50 g. Plantarea se poate face toamna sau primăvara. Plantarea de toamnă este mult mai convenabilă, ea mărind productia de tulpini cu 61%, iar cea de proteine brute cu 90%, dar productia de tuberculi scade cu 8,7%. Primăvara, plantarea începe imediat ce se poate iesi la câmp. Distanta de plantare pe solurile fertile este de 80 cm între rânduri si 50 cm pe rând. Pe solurile mijlocii distanta între rânduri va fi 70 cm si 50 cm pe rând. Pe soluri sărace distanta între rânduri va fi de 60 cm si 40 cm pe rând. Toamna tuberculii se plantează la 8-10 cm adâncime, iar primăvara la 4-6 cm în solurile compacte si la 6-8 cm în cele nisipoase.
Lucrările de îngrijire. Tuberculii răsar după 4-6 săptămâni de la plantare. Până la răsărire, solul se lucrează cu grapa usoară sau manual pentru distrugerea buruienilor. Prima prasilă se face după completa răsărire, iar după 2-3 săptămâni urmează răritatul. Odată cu răritatul se face si rărirea lăstarilor, lăsându-se la fiecare cuib câte doi lăstari. Numărul mai mare de lăstari împiedică dezvoltarea tuberculilor.
Amplasarea culturilor de napi pe suprafetele de teren atribuite fondurilor de vânătoare prin
contracte de arendare
1. În suprafetele ocupate de lucernă-trifoi a căror durată în exploatare a depăsit 5-7 ani se vor executa toamna arături de desfundare la adâncime de 30-35 cm, fără grăpat sau discuit. Pe aceste terenuri, primăvara, se vor executa 1-2 discuiri după care se va trece la plantarea napilor. Plantarea napilor se va putea face în cuiburi sau rigole la distanta de 60-70 cm pe rând si 40-50 cm între rânduri. La fiecare cuib se vor planta la adâncimea de 4-8 cm (primăvara-toamna) câte 3-4 tuberculi.
2. În suprafetele cultivate cu alte plante furajere se vor executa arături la adâncimea de 20-25 cm imediat după recoltarea culturilor, după care solul va fi discuit, putându-se executa plantarea napilor în cuiburi sau rigole.
3. În suprafetele de teren întelenite se vor executa arături de vară-toamnă la adâncimea de 25-30 cm si se vor lăsa negrăpate peste iarnă. Lucrările de plantare a napilor se vor putea executa primăvara în cuiburi sau rigole.
În toate situatiile de cultură a napilor în fondurile de vânătoare, imediat după plantare se vor lua măsuri de protejare a culturilor împotriva mistretilor, constând din împrejmuiri usoare din plasă de sârmă pe bulumaci de lemn sau împrejmuiri cu mărăcini. În primul an de cultură se pot executa 1-2 prasile manuale. Toamna se va verifica starea culturilor de napi putându-se recolta tuberculii din 15-20% din cuiburile de napi pentru înfiintarea altor culturi.
Începând din al doilea an de cultură a napilor suprafetele vor putea fi puse la dispozitia vânatului în special a mistretilor. S-a constatat că râmăturile porcilor mistreti ajută si contribuie la regenerarea napilor rămasi în sol.
Se retine faptul că aceste culturi de napi sunt benefice pentru mistreti si contribuie la eliminarea migrărilor după hrană si diminuarea pagubelor produse de acestia culturilor agricole.
Asociatiile de vânătoare care vor înfiinta culturi de napi îsi vor asigura din cultura proprie tuberculii necesari pentru hrana mistretilor si totodată pentru plantarea altor suprafete ce pot fi cultivate în continuare si chiar pentru livrări de tuberculi.