Tolerarea vanatorii pe terenurile agricole Imprimare
Vineri, 17 Ianuarie 2014 10:33

Prin hotărârea din data de 04 octombrie 2012, pronunţată în cauza Chabauty c. Franţa (plângerea nr. 57412/08), Marea Cameră a Curţii a decis, în unanimitate, că nu a existat o încălcare a articolului 14 (interzicerea discriminării) coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1 (protecţia proprietăţii) din Convenţie. Cauza a avut la bază imposibilitatea unei persoane de a-şi retrage terenurile din cadrul unei asociaţii comunale de vânătoare autorizată (« ACCA »). Întrucât suprafaţa terenurilor sale era inferioară pragului în care i-ar fi fost permis să ceară retragerea lor din asociaţie, cât şi datorită faptului că obligaţia impusă micilor proprietari de a-şi pune în comun terenurile nu a fost disproporţionată raportat la scopul urmărit (favorizarea unei mai bune gestiuni cinegetice), Curtea a decis că dispoziţiile Convenţiei puse în discuţie nu au fost încălcate.

 

 


În fapt, reclamantul Camille Chabauty, resortisant francez, a moştenit două parcele situate pe teritoriul comunei Louin (departamentul Deux-Sèvres), având o suprafaţă totală de 10 hectare. Aceste parcele erau incluse în perimetrul Asociaţiei comunale de vânătoare autorizată din Louin, reclamantul fiind titularul unui permis de vânătoare.

În Franţa, dreptul de vânătoare aparţine, în principiu, persoanei fizice sau juridice, proprietară a terenurilor pe care sunt arondate fonduri de vânătoare. Cu toate acestea, legea Verdeille din 10 iulie 1964 (inaplicabilă în Alsacia şi Moselle), prevede regruparea teritoriilor pentru vânătoare sub autoritatea ACCA. Astfel, în 29 de departamente franceze – printre care şi Deux-Sèvres – crearea ACCA este obligatorie, în celelalte departamente fiind facultativă. Proprietarii ai căror fonduri sunt incluse în perimetrul unei ACCA devin, de drept, membrii ai acesteia. Practic, ei pierd dreptul exlusiv de a vâna pe propriul fond, însă dobândesc dreptul de a vâna pe toată suprafaţa cuprinsă în perimetrul asociaţiei.

Proprietarii terenurilor a căror suprafaţă depăşea un anumit prag fixat prin lege (25 hectare în departamentul Deux-Sèvres), puteau să se opună includerii fondurilor în perimetrul asociaţiei sau să ceară retragerea lor. După intrarea în vigoare a legii din 26 iulie 2006, proprietarii funciari care s-au opus practicării vânătorii datorită convingerilor personale au avut aceeaşi opţiune, indiferent de suprafaţa fondurilor lor.

Printr-o scrisoare adresată, la data de 12 august 2002, prefectului departamentului Deux-Sèvres, dl. Chabauty l-a informat pe acesta despre dorinţa sa de a se opune practicii vânătoreşti a ACCA din Louin, în numele unor convingeri personale. La data de 17 decembrie 2003, reclamantul i-a adresat o nouă scrisoare prefectului, precizând că cererea sa de retragere se fonda nu doar pe convingeri personale, ci şi pe decizia Curţii europene a drepturilor omului prin care s-a stabilit că nu au existat justificări obiective şi rezonabile în a-i constrânge pe proprietari să adere la ACCA, împotriva voinţei lor. Reclamantul a adăugat şi că nu ar trebui să opereze diferenţa de tratament dintre marii şi micii proprietari, întrucât aceasta contravine dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 (protecţia proprietăţii) coroborat cu art. 14 (interzicerea discriminării) din Convenţie.

La data de 6 februarie 2004, directorul departamentului forestier şi al agriculturii din cadrul Prefecturii Deux-Sèvres a informat reclamantul despre decizia de a-i respinge cererea. La data de 24 martie 2004, dl. Chabauty a introdus un recurs graţios în faţa prefectului, însă, neobţinând niciun răspuns, a sesizat Tribunalul administrativ din Poitiers. Prin decizia din data de 23 martie 2005, tribunalul a admis cererea reclamantului, recunoscând că diferenţa de tratament efectuată între marii şi micii proprietari a fost contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 coroborat cu art. 14 din Convenţie.

Asociaţia comunală de vânătoare din Louin a sesizat Curtea administrativă de Apel din Bordeaux si apoi Consiliul de Stat. La data de 16 iunie 2008, Consiliul de Stat a anulat decizia Tribunalului administrativ din Poitiers şi, statuând asupra fondului cauzei, a considerat că diferenţa de tratament dintre marii şi micii proprietari operată prin lege a fost instituită în interesul vânătorilor care deţineau în proprietate parcele mici, regruparea terenurilor permiţându-le acestora să dispună de un fond de vânătoare mai mare. Consiliul de Stat a menţionat, de asemenea, că întrucât proprietarii parcelelor mici aveau posibilitatea de a afecta terenurile lor unei folosinţe conformă cu destinaţia dorită, sistemul în cauză nu a încălcat dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 coroborate cu cele ale art. 14 din Convenţie.

În drept, reclamantul s-a plâns de faptul că nu a avut posibilitatea de a-şi retrage terenurile din cadrul Asociaţiei de vânătoare autorizată, pe motiv că nu era un opozant al practicii vânătoreşti şi că suprafaţa terenurilor sale era inferioară unui anumit prag. Dorind să obţină profit de pe urma terenurilor, prin contracte de arendare, reclamantul a denunţat o discriminare fondată pe criterii de proprietate, invocând art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Plângerea a fost introdusă în faţa Curţii europene în 2008, iar în februarie 2012, Camera s-a desesizat în favoarea Marii Camere.

Decizia Marii Camere. Art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1

Reclamantul a susţinut că într-o cauză a cărei stare de fapt era similară cu a sa (cauza Chassagnou şi alţii c. Franţa), Curtea nu s-a limitat doar la a critica legea Verdeille pentru că obliga micii proprietari care se opuneau vânătorii să suporte practicarea acestei activităţi pe terenurile lor. În opinia sa, Curtea a condamnat chiar principiul integrării forţate a fondurilor în cadrul ACCA pe motiv că niciun motiv de natură obiectivă nu a justificat ca acest sistem să se aplice doar micilor proprietari, cu atât mai mult cu cât, legislaţia era aplicabilă doar în anumite părţi ale ţării.

În viziunea Curţii, soluţia dată în cauza Chassagnou şi alţii se sprijină pe faptul că, printre proprietarii care se opuneau vânătorii din motive etice, doar micii proprietari au fost obligaţi să tolereze utilizarea bunurilor lor într-un mod contrar libertăţii lor de alegere; acest element care a impus doar micilor proprietari obligaţia de a adera la sistemul ACCA, a generat diferenţa de tratament dintre marii şi micii proprietari ajungându-se astfel la o disproporţie între obligaţia impusă şi scopul urmărit.

Întrucât dl. Chabauty nu era un opozant etic al vânătorii, nu se poate deduce din hotărârea Chassagnou şi alţii o violare a art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea a trebuit să determine dacă există o discriminare prin faptul că doar proprietarii fondurilor cu o anumită suprafaţă aveau posibilitatea de a se sustrage aderării în ACCA pentru a-şi păstra drepturile exclusive de vânătoare pe propriile terenuri. Instanţa de la Strasbourg a reamintit că o diferenţă de tratament este discriminatorie cât timp nu urmăreşte un „scop legitim” sau dacă nu există un „raport rezonabil de proporţionalitate” între mijloacele angajate de stat şi scopul urmărit. Totodată, Curtea a precizat că statele contractante au o importantă marjă de apreciere în materie, iar raţionamentul Consiliului de Stat din decizia din iunie 2008 este în conformitate cu jurisprudenţa sa.

Curtea a considerat adecvate explicaţiile Guvernului francez, potrivit cărora prin impunerea principiul regrupării micilor suprafeţe de vânătoare în cadrul ACCA, s-a dorit remedierea problemei deficitului de joc, în special în regiunile în care proprietatea este neuniformă. Este de înţeles de ce legiuitorul a considerat inutilă impunerea acestui sistem proprietarilor care dispuneau deja de un spaţiu suficient pentru a asigura o mai bună gestiune cinegetică.

Printre altele, instanţa europeană a menţionat că proprietarii terenurilor incluse într-o asociaţie comunală de vânătoare nu pierd decât exclusivitatea de a vâna pe propriul teren, câştigând, în schimb, dreptul de membri ai asociaţiei, ceea ce le conferă posibilitatea de a vâna pe întreaga suprafaţă a ACCA şi de a participa la gestiunea colectivă a vânătorii pe acest domeniu. Mai mult, proprietarii care au obţinut venituri din vânătoare sau au adus îmbunătăţiri fondului cinegetic anterior afilierii la ACCA, puteau primi acum o indemnizaţie.

Având în vedere marja de apreciere care trebuie recunoscută statelor contractante, obligaţia impusă doar micilor proprietari de a-şi pune în comun fondurile de vânătoare nu este un mijloc disproporţionat prin raportare la scopul urmărit (favorizarea unei mai bune gestiuni cinegetice). Întrucât reclamantul nu era un opozant etic al vânătorii, Curtea a decis că nu a existat o încălcare a art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei europene.