Tolerarea vanatorii pe terenurile agricole Imprimare
Vineri, 17 Ianuarie 2014 10:33

Prin hot?rârea din data de 04 octombrie 2012, pronun?at? în cauza Chabauty c. Fran?a (plângerea nr. 57412/08), Marea Camer? a Cur?ii a decis, în unanimitate, c? nu a existat o înc?lcare a articolului 14 (interzicerea discrimin?rii) coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1 (protec?ia propriet??ii) din Conven?ie. Cauza a avut la baz? imposibilitatea unei persoane de a-?i retrage terenurile din cadrul unei asocia?ii comunale de vân?toare autorizat? (« ACCA »). Întrucât suprafa?a terenurilor sale era inferioar? pragului în care i-ar fi fost permis s? cear? retragerea lor din asocia?ie, cât ?i datorit? faptului c? obliga?ia impus? micilor proprietari de a-?i pune în comun terenurile nu a fost dispropor?ionat? raportat la scopul urm?rit (favorizarea unei mai bune gestiuni cinegetice), Curtea a decis c? dispozi?iile Conven?iei puse în discu?ie nu au fost înc?lcate.

 

 


În fapt, reclamantul Camille Chabauty, resortisant francez, a mo?tenit dou? parcele situate pe teritoriul comunei Louin (departamentul Deux-Sèvres), având o suprafa?? total? de 10 hectare. Aceste parcele erau incluse în perimetrul Asocia?iei comunale de vân?toare autorizat? din Louin, reclamantul fiind titularul unui permis de vân?toare.

În Fran?a, dreptul de vân?toare apar?ine, în principiu, persoanei fizice sau juridice, proprietar? a terenurilor pe care sunt arondate fonduri de vân?toare. Cu toate acestea, legea Verdeille din 10 iulie 1964 (inaplicabil? în Alsacia ?i Moselle), prevede regruparea teritoriilor pentru vân?toare sub autoritatea ACCA. Astfel, în 29 de departamente franceze – printre care ?i Deux-Sèvres – crearea ACCA este obligatorie, în celelalte departamente fiind facultativ?. Proprietarii ai c?ror fonduri sunt incluse în perimetrul unei ACCA devin, de drept, membrii ai acesteia. Practic, ei pierd dreptul exlusiv de a vâna pe propriul fond, îns? dobândesc dreptul de a vâna pe toat? suprafa?a cuprins? în perimetrul asocia?iei.

Proprietarii terenurilor a c?ror suprafa?? dep??ea un anumit prag fixat prin lege (25 hectare în departamentul Deux-Sèvres), puteau s? se opun? includerii fondurilor în perimetrul asocia?iei sau s? cear? retragerea lor. Dup? intrarea în vigoare a legii din 26 iulie 2006, proprietarii funciari care s-au opus practic?rii vân?torii datorit? convingerilor personale au avut aceea?i op?iune, indiferent de suprafa?a fondurilor lor.

Printr-o scrisoare adresat?, la data de 12 august 2002, prefectului departamentului Deux-Sèvres, dl. Chabauty l-a informat pe acesta despre dorin?a sa de a se opune practicii vân?tore?ti a ACCA din Louin, în numele unor convingeri personale. La data de 17 decembrie 2003, reclamantul i-a adresat o nou? scrisoare prefectului, precizând c? cererea sa de retragere se fonda nu doar pe convingeri personale, ci ?i pe decizia Cur?ii europene a drepturilor omului prin care s-a stabilit c? nu au existat justific?ri obiective ?i rezonabile în a-i constrânge pe proprietari s? adere la ACCA, împotriva voin?ei lor. Reclamantul a ad?ugat ?i c? nu ar trebui s? opereze diferen?a de tratament dintre marii ?i micii proprietari, întrucât aceasta contravine dispozi?iilor art. 1 din Protocolul nr. 1 (protec?ia propriet??ii) coroborat cu art. 14 (interzicerea discrimin?rii) din Conven?ie.

La data de 6 februarie 2004, directorul departamentului forestier ?i al agriculturii din cadrul Prefecturii Deux-Sèvres a informat reclamantul despre decizia de a-i respinge cererea. La data de 24 martie 2004, dl. Chabauty a introdus un recurs gra?ios în fa?a prefectului, îns?, neob?inând niciun r?spuns, a sesizat Tribunalul administrativ din Poitiers. Prin decizia din data de 23 martie 2005, tribunalul a admis cererea reclamantului, recunoscând c? diferen?a de tratament efectuat? între marii ?i micii proprietari a fost contrar? art. 1 din Protocolul nr. 1 coroborat cu art. 14 din Conven?ie.

Asocia?ia comunal? de vân?toare din Louin a sesizat Curtea administrativ? de Apel din Bordeaux si apoi Consiliul de Stat. La data de 16 iunie 2008, Consiliul de Stat a anulat decizia Tribunalului administrativ din Poitiers ?i, statuând asupra fondului cauzei, a considerat c? diferen?a de tratament dintre marii ?i micii proprietari operat? prin lege a fost instituit? în interesul vân?torilor care de?ineau în proprietate parcele mici, regruparea terenurilor permi?ându-le acestora s? dispun? de un fond de vân?toare mai mare. Consiliul de Stat a men?ionat, de asemenea, c? întrucât proprietarii parcelelor mici aveau posibilitatea de a afecta terenurile lor unei folosin?e conform? cu destina?ia dorit?, sistemul în cauz? nu a înc?lcat dispozi?iile art. 1 din Protocolul nr. 1 coroborate cu cele ale art. 14 din Conven?ie.

În drept, reclamantul s-a plâns de faptul c? nu a avut posibilitatea de a-?i retrage terenurile din cadrul Asocia?iei de vân?toare autorizat?, pe motiv c? nu era un opozant al practicii vân?tore?ti ?i c? suprafa?a terenurilor sale era inferioar? unui anumit prag. Dorind s? ob?in? profit de pe urma terenurilor, prin contracte de arendare, reclamantul a denun?at o discriminare fondat? pe criterii de proprietate, invocând art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Plângerea a fost introdus? în fa?a Cur?ii europene în 2008, iar în februarie 2012, Camera s-a desesizat în favoarea Marii Camere.

Decizia Marii Camere. Art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1

Reclamantul a sus?inut c? într-o cauz? a c?rei stare de fapt era similar? cu a sa (cauza Chassagnou ?i al?ii c. Fran?a), Curtea nu s-a limitat doar la a critica legea Verdeille pentru c? obliga micii proprietari care se opuneau vân?torii s? suporte practicarea acestei activit??i pe terenurile lor. În opinia sa, Curtea a condamnat chiar principiul integr?rii for?ate a fondurilor în cadrul ACCA pe motiv c? niciun motiv de natur? obiectiv? nu a justificat ca acest sistem s? se aplice doar micilor proprietari, cu atât mai mult cu cât, legisla?ia era aplicabil? doar în anumite p?r?i ale ??rii.

În viziunea Cur?ii, solu?ia dat? în cauza Chassagnou ?i al?ii se sprijin? pe faptul c?, printre proprietarii care se opuneau vân?torii din motive etice, doar micii proprietari au fost obliga?i s? tolereze utilizarea bunurilor lor într-un mod contrar libert??ii lor de alegere; acest element care a impus doar micilor proprietari obliga?ia de a adera la sistemul ACCA, a generat diferen?a de tratament dintre marii ?i micii proprietari ajungându-se astfel la o dispropor?ie între obliga?ia impus? ?i scopul urm?rit.

Întrucât dl. Chabauty nu era un opozant etic al vân?torii, nu se poate deduce din hot?rârea Chassagnou ?i al?ii o violare a art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea a trebuit s? determine dac? exist? o discriminare prin faptul c? doar proprietarii fondurilor cu o anumit? suprafa?? aveau posibilitatea de a se sustrage ader?rii în ACCA pentru a-?i p?stra drepturile exclusive de vân?toare pe propriile terenuri. Instan?a de la Strasbourg a reamintit c? o diferen?? de tratament este discriminatorie cât timp nu urm?re?te un „scop legitim” sau dac? nu exist? un „raport rezonabil de propor?ionalitate” între mijloacele angajate de stat ?i scopul urm?rit. Totodat?, Curtea a precizat c? statele contractante au o important? marj? de apreciere în materie, iar ra?ionamentul Consiliului de Stat din decizia din iunie 2008 este în conformitate cu jurispruden?a sa.

Curtea a considerat adecvate explica?iile Guvernului francez, potrivit c?rora prin impunerea principiul regrup?rii micilor suprafe?e de vân?toare în cadrul ACCA, s-a dorit remedierea problemei deficitului de joc, în special în regiunile în care proprietatea este neuniform?. Este de în?eles de ce legiuitorul a considerat inutil? impunerea acestui sistem proprietarilor care dispuneau deja de un spa?iu suficient pentru a asigura o mai bun? gestiune cinegetic?.

Printre altele, instan?a european? a men?ionat c? proprietarii terenurilor incluse într-o asocia?ie comunal? de vân?toare nu pierd decât exclusivitatea de a vâna pe propriul teren, câ?tigând, în schimb, dreptul de membri ai asocia?iei, ceea ce le confer? posibilitatea de a vâna pe întreaga suprafa?? a ACCA ?i de a participa la gestiunea colectiv? a vân?torii pe acest domeniu. Mai mult, proprietarii care au ob?inut venituri din vân?toare sau au adus îmbun?t??iri fondului cinegetic anterior afilierii la ACCA, puteau primi acum o indemniza?ie.

Având în vedere marja de apreciere care trebuie recunoscut? statelor contractante, obliga?ia impus? doar micilor proprietari de a-?i pune în comun fondurile de vân?toare nu este un mijloc dispropor?ionat prin raportare la scopul urm?rit (favorizarea unei mai bune gestiuni cinegetice). Întrucât reclamantul nu era un opozant etic al vân?torii, Curtea a decis c? nu a existat o înc?lcare a art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conven?iei europene.