Un armurier priceput Imprimare
Miercuri, 25 Iunie 2014 19:41

Poate cel mai bun armurier din ţară este bistriţean. Face meseria asta de-o viață și este atât de priceput încât soţii Ceauşescu foloseau la masă cuţite făcute de el, iar la fiecare zi de naştere, Comitetul Central, îi comanda câte o garnitură completă. Astăzi nea Feri se ocupă mai tot timpul cu repararea armelor. A celor adevărate...

 



Ultima comandă de acest fel, realizată de Nagy Francisc, a fost de ziua Elenei Ceauşescu atunci când a primit ordin să realizeze un set din 33 de piese, de la linguri şi furculiţe până la polonic şi foarfecă pentru pui. Toate din inox forjat cu mâner din corn de cerb. De atunci nu a mai făcut nicio garnitură de cuţite, dar repară absolut orice armă de vânătoare, de tir, de împrăştierea gazelor sau de autoapărare.

Urmăriţi în continuare secretele armelor de vânătoare şi a celui mai iscusit armurier din ţară.

A visat de mic să lucreze cu armele



Nagy Francisc sau Nea Feri, cum îi spun prietenii, are 57 de ani și este bistrițean de 30 de ani. Lucrează cu armele de mai bine de 35 de ani, iar dacă punem la socoteală că de mic se juca de-a războiul şi îşi confecţiona tot felul de puşti din lemn, săbii şi arcuri, de-o viață lucrează cu armele. A inceput să iubească armele din filme. De aici s-a născut pasiunea lui de o viaţă.

„Visul meu a fost să devin armurier. Pentru asta am facut o şcoală militară de maiştri. După ce am terminat armata am facut un curs de maiştri armurieri şi am lucrat la fabrica de Cazane şi Arzătoare din Cluj. Acolo am lucrat pana în ‘77. De atunci sunt bistriţean. Am lucrat la Comelf, la Mecanica, apoi am facut câteva drumuri în Austria de unde am venit dezamăgit, dar totuşi bucuros că am putut fura puţină meserie de la un armurier bătrân. La el am văzut că în această meserie se lucrează cu mâna şi că majoritatea uneltelor sunt invenţii proprii. Am venit acasă şi mi-am făcut şi eu uneltele mele. Aşa am ajuns ca în 1994 să îmi deschid primul atelier pentru repararea armelor de vânătoare din judeţ. De atunci şi până astăzi, nu ştie cum au trecut anii. Parcă ieri s-a intamplat. Meseria de armurier cere mână bună şi ochi buni pentru ca 75% se lucreaza manual”, spune nea Feri, în timp ce şlefuieste de zor la patul unei carabine.

Şi ca să înţelegeţi cât e de lucru la un şlefuit, închipuiţi-vă că la un pat de armă din lemn, şlefuirea se face cu 7 rânduri de şmirghel, de diferite granulaţii, de la 80 la 400. Asta înseamnă cam 10 zile de şlefuit, iar pe zi, câte 8 sau 9 ore. De fapt, acesta este şi programul său.

Nea Feri repară orice armă...adevărată

Vine la atelierul lui de lângă Asociaţia de vânători şi pescari sportivi, dimineaţa, la 8.00, şi pleacă spre casă pe la 8.00- 9.00 seara. Şi curios, nu se plictiseşte singur, nu se satură de lucru şi nici nu se plânge! Aşa angajat să tot ai! Am aflat de la el că armele sunt de mai multe feluri. Cu alice sau cu glonţ, cu două sau cu trei ţevi.

De la cele de vânătoare şi tir până la cele pentru împrăştierea gazelor sau de autoaparare. El spune că o armă poate ajunge la casare, daca i-a fost suprasolicitat sistemul de închidere. Atunci poate pune în pericol persoana care o mânuieşte. Secretul întreţinerii unei arme constă în ungerea ei. Nagy Francisc susţine că mama armei este uleiul. O singura armă i-a venit de hac până acum şi nu a putut-o doctori. Una cu aer comprimat.

”Nu am reuşit nicicum să fac etanşarea. Pierdea presiune orice aş fi făcut. Aceste jucării sunt mult mai complicate decât armele adevarate. De atunci nici nu mă mai leg de aşa ceva. Mă ocup doar de armele adevărate”, spune el râzând.

Arma sa preferată este un drilling cu 3 ţevi, la care a lucrat mult timp şi a pus mult suflet. Este veche de peste 100 de ani. Chiar dacă acasă deţine numai puţin de 6 arme, se simte în siguranţă cu ele doar la vânătoare. Niciodată nu i-a trecut prin cap să le folosească în alt scop decât au fost create.

Recunoaşte însă că ţine la el un pistol de autoapărare cu gaze, pe care însă nu l-a folosit niciodată. Cele mai bune arme sunt cele nemţeşti, austriece, belgiene şi englezeşti. Iar o armă second poate ajunge până la 2.000 de euro, în funcţie de fabricaţie. Nu s-a gândit nicio clipă să facă altceva.

Ar lăsa moștenire meseria, dar n-are cui...

„Pentru mine este o pasiune mare ceea ce fac. Eu vin cu plăcere la lucru. Ce am visat în copilărie, să devin maistru armurier, am şi realizat. Mai am însă un vis. Aş vrea să am un ucenic pe care sa îl invăţ tot ce ştiu şi care să îmi ia locul. Copiii mei sunt mari, au făcut facultăţi şi niciunul nu mi-a urmat meseria. Aş vrea totuşi să învăţ pe cineva tot ceea ce ştiu” spune nea Feri în timp ce se uită cu drag la o carabină, la care tocmai i-a terminat de gravat iniţialele posesorului „A.F.”