EVOLU?IA RELA?IILOR AGVPS CU C.I.C. Imprimare
Miercuri, 06 August 2014 10:45

EVOLU?IA RELA?IILOR AGVPS CU C.I.C.

 

Istoria ini?ierii, în 1928. ?i a fond?rii, în 1930, a Consiliului Interna?ional de Vân?toare ?i de Protec?ie a Vânatului – C.I.C. – se cunoa?te, în general. Sunt cunoscu?i ?i cei doi reprezentan?i de seam? ai activit??ii vân?tore?ti din România – ing. Nicolae S?ulescu ?i George Plagino – care, al?turi de reprezenta?i similari ai vân?torilor din Fran?a, Polonia ?i Cehoslovacia, au luat hot?rârea a ceea ce avea s? coaguleze doi ani mai târziu, în jurul nucleului astfel format reprezentan?ii a înc? 18 ??ri.

Ceea ce se cunoa?te mai pu?in este faptul c? ?i atunci, ca ?i acum, meritele reprezentantului autorit??ii statului au fost indirect amplificate prin omisiunea relev?rii particip?rii reprezentantului organiza?iei na?ionale neguvernamentale de vân?toare la momentul ini?ial. De ce oare acest tratament discriminatoriu ?

Poate c? atunci se justific? aceast? abordare datorit? calit??ilor de excelent vân?tor ?i organizator de vân?toare ale celui care a fost inginerul Nicolae S?ulescu, numit în func?ia de director al Direc?iei de Vân?toare din Ministerul Agriculturii, cu acordul sau la recomandarea Majest??ii Sale Regelui. George Plagino era îns? ?i el recunoscut în lumea aparte a vân?torilor din România, care l-au ales democratic ca pre?edinte al Uniunii Generale a Vân?torilor, cu certitudine ?inând seama de unele merite, mai pu?in trâmbi?ate, din activitatea acestuia. Astfel, f?r? astfel de merite, ar fi putut fi ales ca pre?edinte Nicolae S?ulescu.

Istoria ini?ierii ?i fond?rii C.I.C. a r?mas îns? cunoscut?, din p?cate, a?a cum a fost reflectat? în documentele vremii, în care s-a minimalizat, dup? cum s-a ar?tat, rolul reprezentantului U.G.V.R. la acest eveniment.

Pentru a nu c?dea din nou în aceea?i gre?eal?, este corect s? ne reamintim, împreun?, evolu?ia leg?turilor noastre, mai recente, cu C.I.C.-ul.

România a fost ?i a r?mas constant membr? fidel? a acestui organism interna?ional în vân?toare, achitându-se de toate obliga?iile statutare ?i participând la marea majoritate a manifesta?iilor organizate sub egida sa, din 1930 pân? în 1985. În ultimii ani ai perioadei men?ionate, o conlucrare aproape sincer? ?i eficient? între reprezenta?ii A.G.V.P.S. din România ?i ai Ministerului Silviculturii, respectiv între vicepre?edintele ing. drd. Ioan Cazacu ?i inspectorul adjunct de stat ing. Aurelian Neac?u, au favorizat solu?ia achit?rii obliga?iilor pecuniare ale României fa?? de C.I.C. de c?tre A.G.V.P.S.

În continuare, pân? în 1990, România a fost tolerat? în C.I.C. în virtutea reputa?iei trecute, deoarece A.G.V.P.S. din România nu a mai primit aprobarea cuvenit? pentru plata cotiza?iei C.I.C., în numele statului român.

La prima Adunare General? a C.I.C. de dup? evenimentele din decembrie 1989, am fost invitat, împreun? cu fostul conduc?tor executiv al A.G.V.P.S. din România – drd. ing. Ioan Cazacu, pentru a ne preciza, în numele României, pozi?ia în aceast? chestiune. ?ara noastr? figura deja pe lista oficial? a celor 3 ??ri care urmau s? fie analizate ?i excluse din acest organism interna?ional de vân?toare, pentru neplata cotiza?iei pe mai mult de 2 ani.

Datorit? lobby-ului f?cut printre prieteni, angajamentului nostru c? vom încerca s? convingem oficialit??ile din România s? achite cotiza?ia restant? ?i mai ales situa?iei similare a altor dou? ??ri, excluderea ??rii noastre din C.I.C. a fost amânat? pân? la Consiliul C.I.C., de la Paris, din noiembrie 1990.

Întor?i la Bucure?ti a trebuit s? convingem membri Biroului Executiv ai Consiliului Na?ional al A.G.V.P.S. s? fie de acord cu preluarea datoriilor restante ale României c?tre C.I.C., de c?tre A.G.V.P.S., deoarece reprezentan?ii Autorit??ii publice centrale care r?spundea de p?duri ?i cinegetic? (Ministerul Mediului) la vremea respectiv?, aveau alte preocup?ri „majore” în domeniu (împ?r?irea cabanelor de vân?toare din fondul forestier, deschiderea vân?torii cu str?inii pentru unit??ile silvice, re?inerea tuturor fondurilor de vân?toare G.V.S. în gestiune proprie, vânzarea trofeelor defunctului Nicolae Ceau?escu etc.)

Hazardul a f?cut ca la Consiliul C.I.C. de la Paris, din 29. 10.1990, s? ajung singur, împuternicit îns? s? m? angajez c? A.G.V.P.S. din România va prelua, în numele statului român, cotiza?ia restant? în sum? de 190.000 F.F. Bineîn?eles, condi?ionat de r?mânerea României în acest prestigios organism interna?ional. Aceasta, deoarece, în preziua plec?rii noastre la aeroport, cel ce condusese cu loialitate destinele A.G.V.P.S. din anul 1967 pân? în 1990 a suferit un atac de cord ?i ne-a p?r?sit, pe nea?teptate, pentru totdeauna. A continuat îns?, prin rela?iile de strâns? prietenie pe care le legase în timp cu foarte mul?i membri ai Consiliului C.I.C., s? ne ajute. Aceste rela?ii personale, preluate din mers, ?i onorarea unor promisiuni mai vechi în contextul situa?iei socio-economice a României de atunci, au convins membrii Consiliului C.I.C. s? fie solidari cu cauza A.G.V.P.S. din România, scutindu-ne de plata cotiza?iei pe 4 ani (1985, 1986, 1987 ?i 1988), condi?ionat îns? de plata datoriilor restante din anul precedent ?i a celor din anul în curs (1989 ?i 1990), adic? a numai 80.600 F.F.

Reîntors în România am constatat c? pozi?ia Ministerului Mediului ?i, ulterior, a proaspetei Regii Autonome a P?durilor, nu se schimbase: nu îi interesa, în nici un fel, problema pl??ii datoriilor restante ale României c?tre C.I.C. ?i men?inerea ??rii în acest organism interna?ional de profil, motiv pentru care nu s-au întreprins ?i nu s-au ob?inut cuvenitele aprob?ri de la Guvernul României ?i Ministerul de Finan?e.

În aceast? situa?ie, A.G.V.P.S. din România a preluat singur? obliga?iile pecuniare ale statului român c?tre C.I.C. Meritul revine membrilor Biroului Executiv al Consiliului Na?ional al A.G.V.P.S., vân?tori ?i pescari sportivi, care au avut în?elepciunea s? asigure continuitate prezen?ei României în mijlocul lumii vân?tore?ti interna?ionale, a?a cum au procedat ?i pentru asigurarea continuit??ii României în Confedera?ia Interna?ional? de Pescuit Sportiv (C.I.P.S.).

Au urmat câ?iva ani în care A.G.V.P.S. din România a achitat cotiza?ia ??rii noastre c?tre C.I.C. (40.300 F.F./an) ?i în care reprezentarea noastr? a evoluat pozitiv. Numai în perioada 1995-1999, de exemplu, A.G.V.P.S. din România a organizat 3 simpozioane interna?ionale sub egida C.I.C. – privind ursul brun (1995), capra neagr? (1997) ?i p?s?rile migratoare (1996), apoi Expozi?ia na?ional?, cu participare interna?ional?, de vân?toare, (1997), de asemenea sub egida C.I.C., ?i un campionat mondial de pescuit sta?ionar (1999), sub egida C.I.P.S.

În aceast? perioad?, AGVPS din România a mai reu?it un lucru important din punct de vedere financiar ?i anume s? înscrie A.G.V.P.S. din România ?i membrii titulari în C.I.C., în locul statului român. Aceasta deoarece, ca asocia?ie na?ional? reprezentativ? achita o cotiza?ie propor?ional? cu num?rul membrilor vân?tori (3.440 Euro), ceea ce înseamn? aproximativ jum?tate din cotiza?ia pe care ar fi trebuit s-o achite pentru statul român, propor?ional cu num?rul s?u de locuitori (cca. 6.150 Euro).

Mersul normal al activit??ii noastre în C.I.C. a continuat netulburat doar pân? în 1999.

Cu ocazia celei de-a 46-a Adun?ri Generale a C.I.C., reunit? în 14-19.05.1999 la Milano – Italia, am luat cuno?tin?? despre interesul ocult ?i subit manifestat de reprezentan?ii M.A.P.P.M. ?i R.N.P. pentru înlocuirea delega?iei A.G.V.P.S. din România în C.I.C., conduse de dl. Adrian N?stase, cu o delega?ie R.N.P., condus? de directorul general Dorin Ciuc?, care nici m?car nu era vân?tor. Din delega?ia ce se dorea a fi înlocuitoare, conform dorin?elor fostului ministru Romic? Tomescu, mai f?ceau parte directorii Dima Gheorghe (nevân?tor) ?i Capanu Gheorghe, ambii din R.N.P.

Situa?ia jenant? în care am fost pu?i ?i a fost pus? România – prin demersurile anticipate, f?cute la nivelul fostului pre?edinte al C.I.C., de c?tre consilierul de suflet al ministrului Romic? Tomescu – a fost contracarat?, atât în Consiliul C.I.C., cât ?i în plenul Adun?rii Generale a C.I.C., prin argumente statutare ?i de bun sim? insurmontabile :

-    A.G.V.P.S. din România era membr? a C.I.C., cu cotiza?ia achitat? la zi, a?adar cea care reprezenta oficial România la acel moment, în acest organism;

-    R.N.P., fiind regie na?ional? cu caracter economic, nu se încadra în nici una din categoriile statutare de membri C.I.C.;

-    dou? delega?ii (na?ionale) reprezentative, ale aceleia?i ??ri, nu puteau fi acceptate în acela?i organism interna?ional precum C.I.C.;

-    noii membri în C.I.C., în acest caz reprezentan?ii R.N.P., trebuiau s? fie accepta?i mai întâi de vechea delega?ie a României în C.I.C., iar propunerea trebuia f?cut? ?i înaintat? de ?eful acestei delega?ii, nicidecum de pre?edintele C.I.C.;

-    delega?ia R.N.P. nu era nici m?car compus? din vân?tori.

Cu toate acestea, fostul pre?edinte al C.I.C. a insistat exagerat în sprijinul R.N.P., arogându-?i, la un moment dat, un rol nestatutar de arbitru, într-o problem? intern? a delega?iei României care nu-l privea în nici un fel.

Momentul penibil a fost dep??it ?i, ca de fiecare dat? în rela?iile cu conducerea R.N.P., s-a întins o mân? prieteneasc? colegilor silvicultori, prin propunerea concret? de a fi cuprin?i în delega?ia A.G.V.P.S. din România în C.I.C., cu un num?r de membri titulari propor?ional cu suprafa?a (exagerat?) a fondurilor de vân?toare pe care le gestiona direct (cca. 30%) aceast? regie.

Din 1999 pân? în 22-24 mai 2003 nu au mai fost nici un fel de probleme de colaborare cu R.N.P., decât doar temporare ?i pecuniare, generate de plata cu întârziere a p?r?ii din cotiza?ia C.I.C. ce îi revenea (30%).

În anul 2003 îns?, la Adunarea General? a C.I.C. de la Helsinki – Finlanda, lucrurile au recidivat într-un anume fel. R.N.P. a fost reprezentat? de silvicultori ?i exper?i C.I.C., bucuro?i s? viziteze un ora? nou ?i s? participe la o astfel de manifestare, nicidecum de membri individuali în acest organism. Acest aspect ar fi trecut poate neobservat dac? unii dintre ace?tia, în nici un caz singuri, nu ?i-ar fi dep??it statutul. Probabil c?, în timp ce noi ne str?duiam s? acoperim, prin participare, lucr?rile a cât mai multor comisii de specialitate, undeva, ascun?i de privirile noastre indiscrete, câ?iva participan?i din partea R.N.P. la închiderea lucr?rilor adun?rii generale, bine informa?i ?i bine ?coli?i în diversiuni, hot?rau cine s? urce în prezidiu ?i cine, din partea R.N.P., s? aduc? steagul României pe podium. Cu alte cuvinte cine s? ias? în fa?? pentru a-?i aroga ulterior rezultatul efortului de ani ?i ani ai altora din echip?.

Nu putem s? apreciem decât pu?in elegant gestul de atunci, într-o activitate cu conota?ii sportive precum vân?toarea ?i orice ac?iune în leg?tur? cu aceasta.

În continuare, lucrurile au reintrat în normalitate, greul organiz?rii celei de-a 51- a Adunare General? a CIC în România – la Bucure?ti – revenind îns?, iar reprezentan?ilor AGVPS din România.

N.?elaru